A trecut iara, ceva vreme de cand n'am mai scris... si nici nu prea am ce sa scriu, sunt un pic cam gol... nu prea mai vad nimic inafara de vesnicul " birou pat, pat birou " nu prea mai stiu ce sa fac... timp, am .. n'ar fi asta o problema dar, ideile vin si pleaca.
Stau si ma gandesc, de fapt ma gandeam aseara cand citeam ceva ce am scris cu ceva timp in urma...
Si realizez ca nu voi mai putea scrie cum scriam inainte, asta pentru ca nu mai simt ce simteam inainte, nu ma mai pot exterioriza nici macar pe hartie.
Atunci erau alte vremuri, erau alte sentimente, aveam foc in suflet si carbuni incinsi in minte iar tot fumul ce'l scoteau se materializa in cenusa ce aparea pe foaie, aveam atatea de scris .. de fapt aveam atatea de zis si nu aveam curaj, tupeu sa pronunt cuvintele... dar cu toate astea scriam pentru ca aveam pentru cine sa scriu ... Stiam ca citeste, stiam ca Ea citeste si ii este d'ajuns, stia si Ea ca ma descurc mai bine scriind decat sa pronunt cuvinte poate fara rost pe moment. Lumea de azi nu mai crede in cuvinte, nici noi nu mai credem ceea ce spunem, nici macar ceea ce credem de fapt nu credem nici noi .... Ideea este ca nu prea iti vine sa crezi cand tii la cineva, te gandesti poate ca este doar un sentiment fugitiv, pe moment iar persoana de laga tine poate chiar isi doreste ca tu sa'i spui doar doua cuvinte. Tu nu o faci... gandindu'te ca ce simti nu este ce ar trebuii, nu vrei si nu se merita sa'ti bati joc de cineva ca ea... sau el.
Si vine o vreme cand se intoarce roata, cand ea sau el este satul(a) de jocurile tale si'ti intoarce spatele, abea atunci realizezi ca ai fi putut face ceva, ca pana si cel mai mic gest ar fi putut insemna ceva pentru ea sau el.
Gata ca ma lungesc si .. nu e bine....
Vroiam doar sa ajung la ce citeam eu aseara...
Acum ceva timp (
Nimic...
Cand brusc nu ti se mai spune nimic esti ca intr’o apa a carei oglinda nu o mai vezi.
Somnul nu se indragosteste de mine in seara asta, la fel si ea. Dar mi’e dor de el si de ea, pe bune... ajung sa cred ca ma uraste si ea la fel, as vrea sa ma viziteze... si ea in somn….
N’ai mai sunat dupa ce te’am rugat sa vorbim mai mult, n’ai mai dat un semn de viata, rar cate un cuvant, ce’o fi in capul tau? de ce? tot mai bine cu vodka, desi nu stiu la ce’mi va folosi sa ma stii mort, scriu ca prostu, cine dracu citeste? Daca tu nu, daca nu pricepi, ce fac eu aici? Lirism, elucubratii? ma fut in ele, in realitate nici mie nu’mi place ce scriu, ma misc si asa destul de putin, pur si simplu refuz sa plec in alt pas. Refuz orice, doar visele nu le refuz, cum nu te refuz nici pe tine. as vrea sa te uit, ca si cum nu ai fi fost vreodata, ca si cum amintirile trec peste tine ca apa, din care nu distingi decit o malformatie a lucrurilor, iar trasaturile se labarteaza. dar fragmentele ce le imbin clipa de clipa sunt stralucitoare si limpezi. Se spune uneori, visele curata. te’am vazut ca dupa o lunga despartire si’mi era frica sa te sarut, imi povesteai de ultimile tale nebunii si eu ma laudam cu ce n’am sa fac vreodata, erai parca mai zvelta as spune, imi venea sa te string in brate si’mi spuneai sa vin cu tine intr’un oras american, e doar o fuga imi ziceam in gindul visului. De azi dimineata stau si trec imaginile prin minte ca printr’un tifon,cum sa uit atunci? cum sa te uit? totusi nu te’am sarutat, dar te’am strans in brate cum nu am facut’o niciodata .
Azi am borat sange. de la vodca pesemne. cam multa, dar nu destula, cum zice amicul “Flap Jack” ( Mihai ) hlizandu’se. ce dracu s’o fi hlizand el, nu stiu. la noi aia de peste masa, la curul chelneritei, la geamul crasmei, nu stiu,nu mai stiu nimic., mai am vreo cincizeci de lei, haleala nu prea vreau, nici nu intra. Am dat afara bucata aia patrata de prajitura din porumb, tot patrata a iesit. Zidurile camerei sunt deja pline, am scris pe ele, cersetorii, plingaciuni … Tin mana intinsa sa ce?. Lirism… ieftin, nici macar lirism, binguieli, idiotenii. Poate e mai bine sa vad oameni, poate imi face bine, poate ma duc dracu’. Ma gindesc la balta aia de sange vesel. ce culoare proaspata… Si nu ma doare nimic, asta’i culmea.
A vrea un chirurg, doar al meu, care sa ma asculte si sa incep sa'i spun :
,,Vreau sa’mi extirpati glandele lacrimale, sunt suprasolicitate.
Vreau sa’mi amputati sentimentul de neputinta, ma depaseste.
Vreau cateva retusuri la incredere. e putin subreda, dar inca reparabila.
Si mai vreau un transplant de dragoste. prin maduva si sange. "
Ce frumos ar fi daca sar putea ….
Mi’am adus aminte de ieri… Petrecere. Alcool. Tutun. Prieteni pentru o viata. Niste imbratisari de grup, si lacrimi… nelipsitele. In mare parte, droguri pentru sange, minte sau suflet. Stiu. Acum deja esti imbufnata. "nu sunt prin lista ta de droguri...." Dar stai linistita. Nu am nevoie nici de alcool in sange, nici de tutun in plamani. Cel putin nu atata timp cat tu imi drenezi sangele. Ah si ce bine e cand cureti cu un zambet toata ura din mine. Si intr’un moment tot ce e rau dispare.
Acum zambesti din nou…… Sper…
Si da, chiar sper sa zambesti din nou... Si da, chiar nu'mi place ce scriu, dar sentimentul este de nepretuit iar, pentru toate celelalte exista MasterCard® (
Noapte buna
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu