UnZâmbetDispărut...: Castelul Peles

UnZâmbetDispărut...: Castelul Peles: In anul 1873, principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, venit la tronul Romaniei in 1866, incepea construirea Castelului Peles la Sinaia...

Curatenia

                            

                           E sambata, zi de curatenie deci. Ai epuizat deja toate scuzele cunoscute ca s’o stergi de acasa, la servici ai fost si sambata trecuta, iar cel mai bun prieten al tau abia ce’a fost inundat (de fapt, ati fost impreuna la o bere, pentru ca si el i’a zis maica’sii ca ai fost inundat si vine sa te’ajute). E clar ca nu mai poti scapa si de data asta, sa vedem insa ce se mai poate salva.

                         In primul rand, trebuie evitata cu orice pret situatia neplacuta de a fi solicitat acolo unde e nevoie, intotdeauna va fi nevoie de tine unde e mai mult de lucru. Pentru asta, trebuie sa’ti delimitezi clar atributiile. Sulfele batrane stiu ce zic, ma adresez acum cititorilor nostri mai tineri: alegeti baia si debaralele. Exista cateva motive de bun simt ca sa faceti asta.

Demoni

     

                Gandul terifiant ca moartea, bagandu'si capul pe usa, m'ar putea surprinde imbratisat cu mine insumi, ma cam termina...

  Si doamna asta care umbla cu coasa in stanga si'n dreapta, bate la usa cand nici nu te astepti... rar iti da de'nteles ca'i p'aproape.

  De unde stiu ca este o Ea?
 Pentru ca numai femeile iti fura viata si nici nu realizezi daca mai esti pe pamant sau in pamant.

Neavand curajul de a ma izola undeva in creierul muntilor, de a ma reda mie insumi, de a reinvata sa comunic cu mine, ma ofer ca pe tava oamenilor, ma imbrac cu mantia de om de rand si ma las biciuit,

Aduceri aminte

              A trecut iara, ceva vreme de cand n'am mai scris... si nici nu prea am ce sa scriu, sunt un pic cam gol... nu prea mai vad nimic inafara de vesnicul " birou pat, pat birou " nu prea mai stiu ce sa fac... timp, am .. n'ar fi asta o problema dar, ideile vin si pleaca.
Stau si ma gandesc, de fapt ma gandeam aseara cand citeam ceva ce am scris cu ceva timp in urma...
Si realizez ca nu voi mai putea scrie cum scriam inainte, asta pentru ca nu mai simt ce simteam inainte, nu ma mai pot exterioriza nici macar pe hartie.
Atunci erau alte vremuri, erau alte sentimente, aveam foc in suflet si carbuni incinsi in minte iar tot fumul ce'l scoteau se materializa in cenusa ce aparea pe foaie, aveam atatea de scris .. de fapt aveam atatea de zis si nu aveam curaj, tupeu sa pronunt cuvintele... dar cu toate astea scriam pentru ca aveam pentru cine sa scriu ... Stiam ca citeste, stiam ca Ea citeste si ii este d'ajuns, stia si Ea ca ma descurc mai bine scriind decat sa pronunt cuvinte poate fara rost pe moment. Lumea de azi nu mai crede in cuvinte, nici noi nu mai credem ceea ce spunem, nici macar ceea ce credem de fapt nu credem nici noi .... Ideea este ca nu prea iti vine sa crezi cand tii la cineva, te gandesti poate ca este doar un sentiment fugitiv, pe moment iar persoana de laga tine poate chiar isi doreste ca tu sa'i spui doar doua cuvinte. Tu nu o faci... gandindu'te ca ce simti nu este ce ar trebuii, nu vrei si nu se merita sa'ti bati joc de cineva ca ea... sau el.
Si vine o vreme cand se intoarce roata, cand ea sau el este satul(a) de jocurile tale si'ti intoarce spatele, abea atunci realizezi ca ai fi putut face ceva, ca pana si cel mai mic gest ar fi putut insemna ceva pentru ea sau el.
Gata ca ma lungesc si .. nu e bine....
Vroiam doar sa ajung la ce citeam eu aseara...
Acum ceva timp ( parca ieri ) am scris un moment din viata, unul cam negru, tin sa mentionez ca viata mea a avut parte doar de trei culori : alb, gri si negru si cine vine acuma sa'mi spuna ca astea nu's culori il invit sa imi tina locu o zi, bun sa revin, nu cred ca mai scriu ceva am sa dau simplu un copy & paste la text... :

          Nici nu stii cat imi place viata, "si atunci de ce scrii asa de trist, de ce esti asa de infipt in melancolii, pesimism, in cenusiul asta despre care tot pomenesti”, ma vei intreba intr'o zi, ce nu va mai…venii... sunt sigur ca ma vei intreba, asa cum sunt sigur ca vei veni, ca vei reveni, ca te vei intoarce.

…iar dac'ai sa vii, te voi astepta in umbra unei voci apretate cu grija, multa grija...

         Imi pare rau ca's muritor si as fi vrut sa vad lumea de cand s'a nascut, pana cand va murii, atunci de ce sa mai scriu? Poate pentru clipele de dinainte de moarte, ar fi simplu sa spun ceva despre viata de apoi, dar cum? Nu cred ca avem altceva decat aceste straie si o singura viata. "caci pamant esti si in pamant te vei intoarce" spune facerea. poate asta e supremul pesimism si deznadejdea ce'o simt cand stiu ca in bucata asta finita tu pleci fara sa'mi spui un cuvant.
  
            Draga mea, nu inţeleg de unde vine agresivitatea cu care emiti sentinte la singuratate. in general violenta cu care asociezi imaginile este ca un fin fierastrau circular

Mai Fresh, mai "relaxator"

Gata m'am decis!
Bine .. nu a fost asa, ceva brusc, m'am mai gandit eu .. si intr'un final am ajuns la o concluzie. Tre" sa schimb placa, si nu'i placa de baza, sau sunet, sau temir ce.. Este placa mea de pe cerebel, aseara am ajuns la concluzia ca trebuie sa'mi iau o vacanta, un altfel de odihna... una mai lunga, mai relaxanta ( cum ar spune amicul " Flap Jack " mai relaxator ).
  Am nevoie de ordine'n ganduri, ordine'n suflet... nu cred ca mai pot halii multe sentimente si impresii de " burici ai pamantului "

 Am sa plec, Da, azi am sa plec, sunt nerabdator, de fapt si de drept, nu pot sa spun altceva decat ca m'am saturat un pic de monotonie.
 De ceva timp parca nici tigarile nu mai intra ca mai demult, am  inceput sa nu ma mai halesc nici pe mine, vreau ceva, ceva ce nici eu nu stiu sigur.
Momentan nu'mi doresc decat sa o rup la fuga, sa alerg, ca inainte, plin de viata, glume, nebunii, prieteni... aproape ca toate se transforma'n amintiri usor, usor... de cateva zile incerc. nu numai ca nu'mi iese ceva lizibil, dar urletele din mine ma acapareaza. si ele's doar urlete. nu e vreun ciot de care sa ma agat in valtoarea asta, nicio informatia nu e intreaga, doar zgomotul imbecil ma face sa nu'mi gasesc locul in casa si ar mai fii ceva, lumea e informa si ( diforma ) nu percepe ca a fi diferit inseamna sa ai in minte lucruri diferite.
              Saptamana trecuta am fost la terasa, la masa aia mare, de cum intri pe stanga, lumea se certa aprig. Mi'am baut cafeaua si am plecat, n'am scos o vorba, nu aveam ce si nici nu vroiam sa supar pe nimeni si nu erau discutii, doar isi pocneau in cap afirmatii. De departe suna a teatru absurd, dar, fiind acolo, e mult mai trist decat pare, daca dai la o parte comicul de situatie: " X e asa! " nu e o demonstratie, e doar o axioma. Am inteles, fiecare cu axiomele lui, fiecare cu parerea lui despre paralele, n'are importanta daca punctul de intalnire e aici, sau la mama dracului. E un punct de intalnire si basta, restul sunt particularizari inutile, daca as fi riscat sa le spun, ca ei zic acelasi lucru, dar despre obiecte diferite, cred ca m'ar fi linsat. Asa ca am platit, m'am scuzat penibil si am plecat, in urma mea sunetele iar o luasera razna, o sa mi se spuna ca sunt idiot. Aha... iaca si o scuza: e adevarat ca sunt idiot ( am si subliniat ), pentru ca cer o lume ideala, unde se discuta idei, unde nu decibelii propagati sunt determinanti, unde… in sfarsit, n'are rost sa mai insir " truisme ". o sa ma imbrac si o sa ma duc...
 Poate incetand sa mai fiu, prietenii, oamenii se vor mai linistii
        Daca iubirea nu e creatie, ci doar ura se naste din a nu lovii, daca puterea de a iubii, ar fii mai mare decat iubirea de putere, pun pariu c'am traii intr'o lume mai buna.
         Daca iubirea nu e şi dorinta de a pasii in carnea tacuta, ci doar gheara de prins amintiri, ca si cum ai astepta un peste de aur sa'si atarne buzele de vorbele tale sclipind printre unde.
         Daca iubire nu e…nu mai stiu ce sa scriu.
Bun, nu vreau sa se creada ca dau bir cu fugitii, doar ca am nevoie de liniste, vreau sa uit de anumite episoade, sa le sterg precum guma de sters.. dar n'am sa uit de unde am plecat, nu am sa uit pe cine am lasat in urma, cui i'am prosmis ca ma intorc mai fresh, mai frutti-Fresh, de tuti-frutti ( mai tanar, mai efervescent ),
Si n'am sa uit ca i'am spus " Ca'i atat de frumoasa, incat si urmele ei din noroi, au o forma asemenea florilor. Iar ea s'a uitat la mine, de parca'i vorbea un tampit.

Totusi imi placea privirea ei.

O sa'mi fie dor, cred...

Sigur