A trecut iara, ceva vreme de cand n'am mai scris... si nici nu prea am ce sa scriu, sunt un pic cam gol... nu prea mai vad nimic inafara de vesnicul " birou pat, pat birou " nu prea mai stiu ce sa fac... timp, am .. n'ar fi asta o problema dar, ideile vin si pleaca.
Stau si ma gandesc, de fapt ma gandeam aseara cand citeam ceva ce am scris cu ceva timp in urma...
Si realizez ca nu voi mai putea scrie cum scriam inainte, asta pentru ca nu mai simt ce simteam inainte, nu ma mai pot exterioriza nici macar pe hartie.
Atunci erau alte vremuri, erau alte sentimente, aveam foc in suflet si carbuni incinsi in minte iar tot fumul ce'l scoteau se materializa in cenusa ce aparea pe foaie, aveam atatea de scris .. de fapt aveam atatea de zis si nu aveam curaj, tupeu sa pronunt cuvintele... dar cu toate astea scriam pentru ca aveam pentru cine sa scriu ... Stiam ca citeste, stiam ca Ea citeste si ii este d'ajuns, stia si Ea ca ma descurc mai bine scriind decat sa pronunt cuvinte poate fara rost pe moment. Lumea de azi nu mai crede in cuvinte, nici noi nu mai credem ceea ce spunem, nici macar ceea ce credem de fapt nu credem nici noi .... Ideea este ca nu prea iti vine sa crezi cand tii la cineva, te gandesti poate ca este doar un sentiment fugitiv, pe moment iar persoana de laga tine poate chiar isi doreste ca tu sa'i spui doar doua cuvinte. Tu nu o faci... gandindu'te ca ce simti nu este ce ar trebuii, nu vrei si nu se merita sa'ti bati joc de cineva ca ea... sau el.
Si vine o vreme cand se intoarce roata, cand ea sau el este satul(a) de jocurile tale si'ti intoarce spatele, abea atunci realizezi ca ai fi putut face ceva, ca pana si cel mai mic gest ar fi putut insemna ceva pentru ea sau el.
Gata ca ma lungesc si .. nu e bine....
Vroiam doar sa ajung la ce citeam eu aseara...
Acum ceva timp (
