Simt o oarecare goliciune in mine, sunt incomplet, de parca am sadit ceva si acel ceva uita sa mai incolteasca, uita sa'mi arate ca traieste, se vrea a fi mort.
Cred ca m'am murit in mine, oare am ramas uitat de vreme, sau doar m'am uitat eu pe mine undeva departe si nu mai stiu drumul catre prezent. Am atatea de spus si totusi nu pot vorbii am gura cusuta, sufletul gripat, intepenit, coplesit de amintiri.... fragmente ce ma ataca necontenit, rupturi ale amintirilor ce se amesteca usor, usor cu prezentul, vrand sa dea nastere viitorului dar, nu reusesc decat creatia falsei senzatii de Déjà vu
poti oare tu sa'ti faci macar o idee, cate momente de fericire am dus? cat zambet si cat drag? stii tu oare cata crunta dezamagire am produs? si cata nefericire in ochi am sadit? si spune-mi tu de poti si daca da, cum, sa stii cata iubire am dat si cat am luat? stii tu toate astea? si cat am luat si mi s'a luat? si cat am dat si mi s'a dat? ai tu idee cata ura am adunat si cata ura in privire am simtit? de'ai afla tu cat am plans si cat am ras si cat plans si ras am sadit si rasadit...stii tu...
Ascut creionul. in ultima vreme am capatat fetishuri bizare: imi place sa scriu doar cu creionul. 2B. mai moale decat un HB. foaia alba de hartie in fata. incerc sa scriu tot ce am invatat de la oameni. de la viata. de la moarte, boala si suferinta. de la imagini, de la carti, de la amici, parinti, dusmani, necunoscuti.stau cu creionul lipit de hartie. nu scriu nimic. nu pentru ca nu as fi invatat.nu mai tin minte nimic. totul e doar o foaie alba. si doar eu aplecat deasupra ei.atat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu