luni, 3 octombrie 2011

Sarac am fost, dar mi-a placut parfumu’



  


               Am si eu un complex.Trebuie sa recunosc asta.Si desi risc un “mare” val de controverse, voi spune ca unul dintre lucrurile care ma face sa ma gandesc de doua ori inainte de a incerca sa “infirip” ceva cu o domnita care-mi zambeste gales este situatia financiara.Si nu a ei, ci a mea…


              Aici vine partea interesanta.Multi vor spune ca: banii n-aduc fericirea, ca doar o mica parte din femei sunt cu adevarat materialiste, ca daca ti-a zambit inseamna  ca nu-i pasa de ce si cat ai…etc.Eu nu sunt de acord cu afirmatiile astea.Si o sa argumentez imediat.

             Plecam de la premisa ca eu caut o partenera apropiata ca si varsta de mine.   Adica  in jur de 20. Cine este ea? O tipa inteligenta, infipta, la inceputul unei cariere de succes. Este cel mai probabil angajata la o firma si e pe pragul unei promovari…castiga niste bani, oricum as da-o mai multi decat mine (sau respectivul el), munceste de rupe si putinul ei timp liber si-l petrece cu fetele la o terasa frumoasa din centrul vechi. Are grija de ea, face un pic de sport in fiecare saptamana si cand ia banii se opreste fix la Zara sa-si ia fusta la care se uitase cu jind toata luna.Se descurca binisor, stie ca are un viitor stralucit si toate premisele sa reuseasca. Pastreaza totusi o urma de tristete, prefect mascata de altfel, pentru ca e singura. Relatia cu tipu’ din urma s-a dus dracu…nu-l regreta ca si-asa era un magar si-o insela cat ea era la munca(deh, muncea aproape pentru amandoi).L-a iertat de prea multe ori si nu-l mai vrea inapoi desi el inca o cauta. A vazut-o prostu’ ce femeie a devenit si acum regreta c-a pierdut-o.

              Dar ea se uita in fata.Are viata pusa la punct si e loc acum si de un El…Un tip inalt, educat, frumusel, inteligent, cu un viitor care se prefateaza la fel de stralucit ca al ei. A iesit cu cativa, dar niciunul nu era chiar ce-si dorea. Poate prea imatur, prea infatuat, prea curvar… A stiut sa-i recunoasca ca deh, are si ea maturitatea acum  sa nu mai pice in plase ieftine.

                           Acum ar fi momentul pentru mine, nu?
Sunt Eu (oricare dintre barbati), acel egoist si egocentric barbat cu peste 300 de prieteni ….Si da, majoritatea sunt femei pentru ca, dintotdeauna m-am inteles bine cu ele…ca am ramas prieten cu multe dintre fostele mele, ca inca mai vorbim…

  Stiu ca poate id-ul meu de mess pare copilaresc… Stiu ca pentru un strain aceste detalii sau inca 300ar putea parea apanajul unei persoane infantile si nehotarate. Tocmai de aceea ele sunt disponibile unor oameni care ar putea cunoaste deja unele lucruri despre mine si cine sunt cu adevarat. Iar daca ai intreba, ai vedea cat de traumatizat, frustrat, labagic, plangacios si lipsit de talent sunt. Si nu neg asta, nicio secunda…Nu neg ca sunt departe de barbatul care as vrea sa fiu…Nu neg ca sunt absent emotional si ca sufar din cauza singuratatii in care singur m-am aruncat.

                   Sunt departe de a fi perfect…macar ce am inteles eu in ultimul an, e ca nu trebuie sa fiu perfect si nici Ea nu trebuie sa fie asa. Nu am nevoie decat de o femeie cu ale carei defecte pot sa traiesc…si ea cu ale mele…Caci, sincer sa fiu, tot ceea ce fac sau ceea ce gandesc, fiecare plan pe care mi-l fac in minte e legat de posibilitatea ca o data, va aparea cineva in viata mea care sa merite sa treaca pe primul loc. Pentru ca desi poate nu sunt pregatit inca pentru ea, macar  stiu ca ea exista…O vad in oricare dintre domnitele pe care le vad, le intalnesc,le sarut sau stau pur si simplu de vorba.

  N-am spus nicio secunda ca doar “vazandu-te” pe strada pot considera ca esti acea femeie…din punctul meu de vedere poti fi mai defecta decat chiar subsemnatul. Nu te cunosc, nu stiu nimic, dar stiu doar ca nu pot sa mi te scot din minte, nici nu vei afla vreodata de cum  sunt cu adevarat .

            Stiu, ca sunt las pentru ca nu fac nici cel mai mic efort sa schimb aceasta situatie, ca nu incerc sa demonstrez ca acel exercitiu de imaginatie e gresit. Stiu ca e exagerat sa scriu 1800 de caractere despre o persoana pe care n-o cunosc. Dar daca te-ai privi in oglinda si ai realiza ca poti starni astfel de sentimente intr-un om care credea ca nu poate sa le mai simta, vei zambi  stiind ca vei ajunge la un moment dat la fericirea la care acum doar visezi.
              Am experienta si maturitatea, necesare pentru a sti cum sa negociez o astfel de situatie. As sti poate, sa-i acord sprijinul de care are nevoie in momentele grele si sa-i umplu putinele momente de liniste cu un strop de fericire, dupa care a tanjit atata timp…O vad la o cafenea in centru, in metrou sau pe strada…E imbracata cu camasa aia alba si cu fusta de la Zara pe care si-a cumparat-o din ultimul salariu…E bronzata putin caci tocmai s-a intors din Grecia.A fost si ea patru zile ca atat a putut sa-si pacaleasca seful sa-i dea concediu…Macar  e fericita ca anul asta a vazut marea.E atat de frumoasa incat nu te poti abtine sa nu-i  zambesti…Si culmea, ea iti zambeste inapoi…
                   Aici… Tu ( da cu tine vorbesc), tu fiind un baiat cu bun simt …. pleci capul si mergi inainte fantazand la fericirea pe care ai fi putut sa i-o oferi.Azi ai doar 100 in buzunar.Un pachet de tigari si ceva de rontait. Stii ca mai ai cateva luni pana vei ajunge cel putin pe linia de plutire. Esti disperat ca nu stii ce vei face de la toamna, unde vei locui si cum iti vei permite sa te intretii pana cand visul tau de a ajunge undeva se va indeplini in sfarsit peste vreun an. Mori de ciuda stiind ca pe ea n-o intereseaza ce ai tu in buzunar….               
                   CACI NU E MATERIALISTA! dar nu vrei sa te intretina, iar ea oricum nu castiga atat de mult incat sa n-o deranjeze ca tu nu ai mai nimic. Si urlii in tine… Stii ca v-ati intelege si ati fi fericiti… dar nu ai nici cu ce sa…n-ai cu ce sa nimic.
          



          Iti continui drumul pana la linia    lu’ 41 sau gura de metrou si nu poti   sa-ti scoti parfumul ei din cap…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu